|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
||||||||
|
 |
|
||||||||||
  
            |
|
1. V. Pasat nu a întemeiat un partid, ci a preluat conducerea unui partid existent – PUM (Partidul Umanist din Moldova). Faptul este explicabil, ţinînd seama de timpul rămas pînă la următoarea confruntare electorală care nu permite întemeierea propriu-zisă a unui nou partid. Care va fi, însă, rolul vechilor membri ai partidului în politica de cadre a noului preşedinte al partidului ? 2. PUM s-a declarat de la bun început drept o formaţiune de orientare ortodoxă, deşi membrii ei nu întrunesc caracteristicile de creştini, adică de mădulare vii ale Bisericii lui Hristos – Cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească. Sub acest aspect, V. Pasat nu se deosebeşte de vechii membri ai PUM şi, astfel, preluarea de către el a conducerii acestui partid este firească. 3. În ce constă noutatea iniţiativei lui Pasat ? În faptul că dorinţa lui de a conduce ţara – de unul singur (ca persoană sau ca partid), în coaliţie cu alte forţe din ţară sau ca reprezentant al unor forţe din afara ţării - este sprijinită personal de Întîistătătorul BOM, precum şi de unii episcopi şi clerici, ceea ce nu a existat anterior la PUM care a fost sprijinit doar de unii preoţi. Aici apare prima întrebare: ce i-a făcut pe unii conducători ai BOM să refuze sprijinul lor pentru PUM şi ce i-a făcut să se avînte în sprijinul lui V. Pasat mai ales că, sub aspect bisericesc, nu există, formal, nici o deosebire între calitatea bisericească a vechilor membri ai PUM şi cea a lui V. Pasat. Fără un răspuns tranşant, fundamentat – sub aspect (1) canonic, (2) duhovnicesc, (3) moral şi (4) politic – asupra proiectului politic al lui V. Pasat va plana permanent o neîncredere ontologică, de nespulberat. Şi acest răspuns pot să-l dea exclusiv feţele bisericeşti implicate şi, înainte de toate şi de toţi, ÎPS Vladimir. 4. Un alt atu al lui Pasat faţă de vechiul format al PUM este faptul că el deja s-a făcut cunoscut publicului larg prin iniţiativa sa intens mediatizată, sprijinită şi aceasta de către mitropolit, dar, deja, şi de majoritatea creştinilor, de a desfăşura un referendum legislativ în favoarea predării Ortodoxiei în şcoală la dorinţa creştinilor. Dar şi aici apare încă o întrebare care necesită, de asemenea, un răspuns tranşant şi fundamentat: ce motive de ordin canonic, duhovniocesc, moral, juridic, politic şi, eventual, financiar l-au împiedicat pe mitropolit să sprijine la nivel de referendum aceleaşi iniţiative înaintate şi în 1996 şi în 1999 şi după 2001 ? 5. Reacţia clasei politice moldoveneşti a fost întru totul previzibilă şi firească pentru ea: ea s-a năpustit direct, precum şi mijlocit prin „cîinii săi turbaţi” asupra Bisericii. 6. În cadrul polemicii stîrnite una din chestiunile cele mai dezbătute este acceptarea sau inaceptarea ideii de participare a Bisericii la viaţa politică sau, cum o formulează necreştinii, „implicarea Bisericii în politică”. 7. Lăsînd la o parte numeroase aspecte – artificiale sau nu – scoase la iveală de polemica stîrnită, am să mă refer în continuare doar la relaţia dintre Biserică şi politic/politică. Bineînţeles că această problematică vastă pot să o tratez doar în linii generale şi exclusiv din perspectiva creştinească. Aş mai menţiona faptul că relaţia dintre Biserică şi politică face parte dintr-un ansamblu mult mai cuprinzător de probleme ale relaţiei dintre Biserică şi Stat. 8. Biserica are o sarcină dată ei la înfiinţarea ei de către Dumnezeu Însuşi – să călăuzească neabătut credincioşii ei, adică neamul creştinesc, spre mîntuire, spre Rai. Totodată, Mîntuitorul Însuşi a poruncit: „Daţi Cezarului ce este a Cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.” Atît timp cît Biserica nu cere creştinului să dea lui Dumnezeu ceea ce este a Cezarului, iar Cezarul (statul) nu îi cere aceluiaşi creştin să dea Cezarului ceea ce este a lui Dumnezeu, între stat şi Biserică nu pot apărea înfruntări. Biserica, spre deosebire de eresul catolic, niciodată nu a cerut şi nici nu poate să ceară creştinului ca acesta să dea Bisericii ceea ce este a Cezarului. Biserica, însă, cunoaşte din experienţa relaţiilor sale cu Cezarul – Statul – numeroase cazuri cînd acesta i-a cerut creştinului cele ce acesta se cuvenea să I le dea lui Dumnezeu, dar nu statului. Astfel, fenomenul muceniciei, adică al mărturisirii publice („înaintea oamenilor”) a lui Dumnezeu, vădeşte tocmai cererea nesăbuită a statului ca creştinii să-i dea lui cele cuvenite lui Dumnezeu, iar refuzul acestora de a da statului cele ce sînt ale lui Dumnezeu a generat prigoana statului împotriva creştinilor. Aşa a fost pe timpul împăraţilor păgîni ai Romei, pe timpul împăraţilor păgîni sau eretici ai Imperiului Roman de Răsărit – iconoclasmul, monotelismul, papismul, - pe timpul liberalismului din România (prigonirea Bisericii de către masonul Alexandru Ioan Cuza), bolşevismului din Rusia, liberalismului interbelic din România (ororile înfăptuite de către liberali – uciderile şi torturile în masă ale creştinilor legionari), pe vremea comunismului postbelic din România etc. Aşa va fi în curînd şi în Moldova dacă nu va fi schimbată politica faţă de creştini a actualei guvernări antihristice (vezi Declaraţia ortodocşilor Moldovei privind politica anticreştină a noii guvernări din 8 februarie 2010, document ascuns de ştirea poporului Moldovei de către presa „liberă, independentă, echidistantă, corectă şi imparţială”). Biserica cea adevărată se va ridica de fiecare dată în apărarea poporului său cînd statul va crea piedici în calea mîntuirii celor care îşi doresc mîntuirea şi se nevoiesc pentru aceasta. De fiecare dată cînd statul creează piedici pentru mîntuirea creştinilor, Biserica este chemată să ia apărarea fiilor săi împotriva abuzurilor comise de stat. 9. Biserica, avînd sarcina de a se îngriji de mîntuirea fiilor ei, nu-şi poate asuma nicidecum griji paralele cu mîntuirea, cum ar fi asigurarea bunăstării creştinilor, a politicii social-economice, externe, militare etc. Totodată, Biserica sprijină şi binecuvîntează năzuinţele şi silinţele creştinilor de a-şi orîndui viaţa vremelnică în potrivire cu modul de viaţă creştinesc, de a înlătura din viaţa lor pămîntească factorii care îi împiedică să trăiască creştineşte. 10. Creştinii, în lucrarea lor de a-şi organiza un trai conform vieţuirii creştineşti, se confruntă în ultimul timp tot mai des nu numai cu piedici din partea statului, ci chiar cu agresiuni făţişe ale statului împotriva modului lor de viaţă, cu acţiuni ale statului care primejduiesc însuşi rostul vieţii creştinilor – mîntuirea. O atare situaţie le impune creştinilor nevoia de a se organiza în vederea rezistării la agresiunea statului, în particular, a actualei guvernări antihristice. Altfel zis, în condiţiile regimului democratic impus nouă de două decenii, creştinii, în virtutea mecansimelor acestui regim, sînt obligaţi să participe la actul de guvernare. Or, participarea la acest act este posibilă, în condiţiile democraţiei, exclusiv prin sistemul electoral, ceea ce presupune organizarea creştinilor în formă de partid. 11. Creştinii, în vederea apărării modului lor de viaţă, mod de viaţă primejduit mortal de către actuala guvernare (de altfel, atît totalitarismul, cît şi democraţia – forma camuflată şi cea mai perversă a ultra-totalitarismului – primejduiesc ontologic mîntuirea creştinilor, modul lor de viaţă conform poruncilor lui Dumnezeu), nu pot să se disperseze în felurite partide, deoarece ei nu pot avea în principiu diferenţe de opinii privind modul de organizare creştinească a vieţii lor. Aceasta înseamnă că hotărîrile creştinilor privind activitatea lor de rezistenţă împotriva atacurilor statului trebuiesc luate soborniceşte, adică în cadrul Bisericii. Altfel zis, Biserica trebuie să aibă o proprie viziune asupra activităţii politice a creştinilor, adică asupra soluţiilor pe care trebuie să le promoveze creştinii prin participarea lor la actul de guvernare în diferite domenii ale vieţii societăţii care sînt sensibile pentru mîntuirea creştinilor. 12. Fără o viziune împărtăşită de toţi creştinii, o viziune care să fie întru totul conformă învăţăturii Sfinţilor Părinţi, viziune care să cuprindă viaţa societăţii de la nivelul suprem – cel spiritual - la cel inferior – cel ecologico-demografic, o viziune care să fie binecuvîntată de plinătatea Bisericii locale – Mitropolia Moldovei în cazul nostru – creştinii nu pot în principiu să se avînte în vîltoarea procesului electoral cu toate metodele acestuia de manipulare, dezbinare şi învrăjbire a electoratului. 13. La ora actuală, Mitropolia Moldovei – ca instituţie administrativă – nu are nici o viziune asupra nici unei probleme cu care se confruntă creştinii şi care primejduieşte mîntuirea lor. Mai mult decît atît, creştinii Moldovei, ca persoane – fie clerici, fie mireni – au viziuni reciproc incompatibile asupra problemelor fundamentale, vitale ale Ţării, asupra probemelor lor înşişi. 14. Situaţia este şi mai gravă dacă e să luăm aminte la unele date care se repetă întruna de peste un deceniu în sondajele de opinie. Astfel, peste 70% din populaţie au încredere mare şi foarte mare în Biserică. Totodată, între 50 şi 60% au încredere mare şi foarte mare în mass media. Este imposibil ca un creştin să aibă încredere deopotrivă în Biserică şi în mass media, deoarece, nu este nici un secret că mass media, cel puţin cea din Moldova, este, de fapt, „trîmbiţa antihristului” cum a fost ea calificată la diferite întruniri bisericeşti. Prin urmare, sînt cel puţin 30% dintre creştini care au egală încredere în Biserică şi în satan, adică nu sînt creştini, ci apostaţi, adică persoane care nu caută mîntuirea, nu au nevoie de un mod de viaţă creştinesc. Iar Mitropolia Moldovei continuă să îi considere pe aceştia drept „creştini”. 15. Mitropolia Moldovei nu are capacitatea de a asigura unitatea creştinilor în participarea lor solidară la procesul politic. Or, lipsa unei asemenea unităţi în cadrul luptei politice nu poate produce decît dezbinarea poporului drept-credincios. Iar dezbinarea este unul dintre cele mai grave păcate împotriva Bisericii lui Hristos, căci dezbinarea norodului drept-credincios este o lucrare diavolească, cuvîntul grecesc „diavolo” însemnînd „dezbinătorul”. 16. De ce oare Mitropolia Modovei nu are capacitatea de a asigura unitatea creştinilor în participarea lor la organizarea vieţuirii creştineşti ? În primul rînd, după cum am menţionat mai sus, Mitropolia nu are nici o viziune asupra modului de organizare la nivel de societate, la nivel de guvernare a vieţuirii creştineşti, asupra unei politici sociale, educaţionale, economice, energetice, financiare, externe care ar asigura prin efect cumulativ un mod de viaţă creştinesc. 17. În al doilea rînd, creştinii din Moldova nu alcătuiesc o unitate, un popor al lui Dumnezeu, o creştinătate, o sobornicie, o unire în Duh şi Adevăr, deoarece nu există viaţă parohială, nu există lucrare sobornicească, nu există practic nici o lucrare prescrisă de canoanele bisericeşti care să se înfăptuiască în mod unitar în Mitropolia Moldovei. Bunăoară, din cele trei componente ontologice ale vieţii parohiale – (1) chivernisirea Tainelor, (2) catehizarea şi misionarismul, (3) gospodărirea şi milostenia – în Mitropolia Moldovei nu se înfăptuieşte decît una – chivernisirea Tainelor, - şi aceea fără vreo adîncire în rostul duhovnicesc al Tainelor. (Botezul, Cununia, Mărturisirea, Împărtăşania, Hirotonia – toate se fac cu abateri mai mult sau mai puţin grave, cu accent mai mult pe aspectul ritualic, fără vreo trăire duhovnicească cît de cît profundă a acestor Taine.) 18. Mai există o întrebare. În ce mod, prin ce mecanisme conforme cu rînduielile bisericeşti Mitropolia Moldovei are de gînd să asigure jertfelnicia totală a acelor creştini care, eventual, vor ajunge la putere, întru înfăptuirea de către aceştia a sarcinilor lor de organizare a vieţuirii creştineşti pentru creştini ? Mitropolia nu dispune de asemenea mecanisme nici măcar la nivel teoretic, iar fără sobornicie nici nu poate în principiu să dispună. Atunci nu sînt deloc excluse situaţiile în care unii politicieni propulsaţi cu sprijinul Mitropoliei vor „migra” spre alte partide sau vor vota hotărîri şi legi potrivinice creştinilor sau vor înfăptui acţiuni şi politici incompatibile cu modul de viaţă creştinesc. 19. Fără o lucrare jertfitoare, cuprinzătoare, în duhul Sfinţilor Părinţi, al învăţăturii bisericeşti despre Biserică (ecleziologia) de bună orînduire a vieţii bisericeşti în cadrul Mitropoliei Moldovei, orice avîntare a unor clerici sau mireni în numele Bisericii sau cu sprijinul instituţiei mitropolitane în şuvoaiele haznalei politicii moldoveneşti nu este decît o profanare a Bisericii, o dezbinare a Bisericii şi o trădare a neamului creştinesc din Moldova. 20. În asemenea stare de incapacitate duhovnicească şi instituţională Mitropolia Moldovei s-a avîntat într-un proiect politic cu mari şanse de eşec – dacă nu electoral (iar acesta este foarte posibil), atunci, la sigur, un eşec al creştinilor, - ceea ce compromite pe viitor lucrarea necesară a Mitropoliei de participare la procesul politic (exclusiv pentru buna întocmire a vieţii creştineşti) în cazul în care ea va fi în stare să asigure unitatea sobornicească a poporului ei în viaţa cetăţii, adică în rezistenţa lui la ispitele la care îl supune statul. 21. Acestea fiind cîteva constatări de suprafaţă făcute la o primă scrutare a ideii de participare a Mitropoliei Modovei la procesul politic, nu putem, în atare situaţie, decît să ne exprimăm (1) regretul absolut privind avîntarea ÎPS Vladimir şi a unor alţi ierarhi şi clerici într-o lucrare care dezbină poporul drept-credincios, (2) dezaprobarea categorică a expunerii oricăror persoane din partea Mitropoliei ca exponenţi ai intereselor creştinilor, (3) distanţarea tranşantă – duhovnicească, morală şi politică – de orice acţiuni ale oricăror reprezentanţi ai Mitropoliei în sprijinul oricărei formaţiuni politice atît timp cît Mitropolia nu are capacitatea – duhovnicească, canonică, instituţională - să asigure unitatea sobornicească a participării creştinilor la procesul politic. Benedict MOLDOVEANU
|
|
Răvaşe recente
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
Moldova Noastră | Oficială | Politică | În lume | Economică | Socială | Culturală | Istorică | Ortodoxă | Urbană | Rurală | Subterană Preluarea totală sau parţială a informaţiei publicate pe site se face numai cu indicarea sursei. 
|
 |
Pentru început, să încercăm să calificăm iniţiativa politică a cetăţeanului V. Pasat şi să vedem în ce constă ea: