|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
||||||||
|
 |
|
||||||||||
  
            |
|
 I. În fruntea AIE Care este principala caracteristică a actualei guvernări liberale? Care sînt elementele „remarcabile” ale coaliţiei de guvernămînt? Ce a realizat AIE în politica socială, în „dezvoltarea” economică , pe plan extern? Ce va avea de suferit ţara de pe urma „colaborării” guvernului cu Fondul Monetar Internaţional şi cu alţi creditori? Ce se petrece în învăţămînt şi medicină? Care sînt rezultatele şi efectele luptei cu „gripa porcină”? La ce şi cui serveşte „condamnarea comunismului”? Cum au fost elucidate evenimentele din 7 aprilie 2009 şi 7 aprilie 2010? Etc. etc. Evenimente avem multe, iar despre realizări nu avem ce vorbi. Este vorba doar despre nişte paşi politici, mai mult sau mai puţin ordinari, întreprinşi de către partidele aflate la guvernare care stăruie, cu mai mult sau mai puţin profesionalism, în „a convinge” alegătorul că anume el (PLDM, PL, PD sau AMN) este ales pentru a scoate ţara din nevoi. Ar fi ciudat dacă ar fi altfel, nu? Pînă la alegerile parlamentare şi prezidenţiale au mai rămas cîteva luni şi, fireşte, pentru un sistem democratic profan este "normal" ca toată atenţia guvernării să fie îndreptată asupra acestui moment, ţara şi poporul urmînd să-şi mai aştepte rîndul. Din cadrul de realizări al AIE iese în evidenţă imaginea primului-ministru Vladimir Filat. O face prin toate - prin trecutul său, prin felul în care a reapărut pe scena politică moldovenească, prin realizările sale politice. După nouă luni de guvernare liberal-democrată, nici chiar bucătăreasa care găteşte cel mai prost nu se mai îndoieşte că însăşi Alianţa pentru Integrare Europeană îşi datorează existenţa lui Filat. Cine ar mai face-o dacă în rest se poate observa doar moarte politică, inadecvaţie emoţional-psihică şi incompetenţă. Un element cu totul distinct al activităţii guvernamentale a lui Filat este relaţia sa cu Ion Sturza. Este vorba despre ceva deosebit, chiar dacă dăm la o parte „rubedenia duhovnicească” dintre Filat şi Sturza şi mergem pe linia superficială, adică ceea ce se vede şi despre care se scrie. Una dintre primele declaraţii făcute de Filat după alegerile din 29 iulie a fost: "Ion Sturza ar putea fi un preşedinte foarte bun al Republicii Moldova, dar nu cred că va reveni în politică, deoarece are acum multe alte responsabilităţi”. (http://unimedia.md/?mod=news&id=12376), pentru ca peste două zile să afirme că „dacă s-ar ajunge la situaţia în care numai dînsul ar putea realiza compromisul - ar fi posibil un asemenea scenariu”. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/opozitia-moldoveana-in-pelerinaj-la-ambasadele-rusiei-si-sua-862417.html). La puţine zile, Filat şi Sturza se întîlnesc unde discută subiecte politice (http://unimedia.md/?mod=news&id=12514). La rîndul său Sturza iese, după aceleaşi alegeri din 29 iulie, în presă cu aprecieri a situaţiei din Republica Moldova (http://unimedia.md/?mod=news&id=12690) şi a paşilor ce trebuie să fie întreprinşi de noua guvernare (http://www.europalibera.org/content/article/1796304.html). Avem o situaţie puţin cam neobişnuită. Liderul unei alianţe care a obţinut victoria în alegeri vrea în funcţia de preşedinte al statului o personă care oficial şi declarativ nu are nimic cu procesul politic din ţară (http://www.businessexpert.md/index.php?r=12&s=1828), discută cu această persoană probleme legate de evoluţiile politice din Moldova şi ascultă de sfaturile ei. Pe partenerii de coaliţie cu care se află, cel puţin formal, pe poziţii şi în condiţii egale, Filat îi abordează cu totul altfel. Prim-ministrul este dur, neîndurător cu prostia partenerilor de coaliţie. Pe Ghimpu îl detestă, pe Lupu îl batjocoreşte, iar pe Urechean îl ignoră. Cu opoziţia comunistă Filat este, cel puţin oficial şi declarativ, extrem de dur. În acelaşi timp, întîlnirile dintre Filat şi Sturza au mai mult calitatea întîlnirii dintre ambasadorul unei ţări cu şeful său, în cazul nostru fiind vorba de venirea şefului la ambasador, pentru consultări. Relaţia dintre cei doi se încadrează, potrivit evaluărilor făcute de Sturza şi reacţiilor lui Filat, în relaţia dintre maistru şi calfă. II. PRIMA GUVERNARE STURZA şi SUCCESELE PETROMULUI Legătura dintre Filat şi Sturza datează din anii '90. În anul 1998, luna mai, preşedintele ţării Lucinschi face remanieri în guvernul Moldovei în urma cărora Sturza este numit în funcţia de prim-vice prim-ministru. În acelaşi guvern, Filat, un simplu om de afaceri, este numit în funcţia de şef al Departamentului de Privatizare, post pe care l-a ocupat pînă la desemnarea lui Sturza în funcţia de şef al guvernului de la Chişinău, cînd ajunge ministru de stat, adică al doilea om în guvern. Pînă a ocupa fotoliile ministeriale, Sturza şi Filat devin membri ai formaţiunii prezidenţiale conduse de către Dumitru Diacov. Activitatea lui Filat în calitate de director al Departamentului de Privatizare şi Administrare a Proprietăţii de Stat este foarte cunoscută. Cazul vinderii avioanelor TU, al privatizării fabricii de ciment, a fabricii de prelucrat peşte „Neptun-Nord” (acum „Free Fisheries”), a magazinului „Ocean”, (http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=894) sînt cele mai cunoscute urme lăsate de actualul prim-ministru la prima sa aflare în guvern. De pe urma lor, ţara a suferit pierderi de sute de milioane de lei. Pagubele din următorii ani sînt geometric mai mari. Unităţile privatizate nu au mai „cîştigat” bani pentru ţară şi popor, ci pentru noii proprietari. Cel mai cunoscut exemplu este cel al Fabricii de ciment care a fost vîndută de către stat, cu mîna lui Filat, la un preţ de 200 000 de dolari. În anul 2008 cifra de afaceri a companiei LaFarge Ciment Moldova s-a majorat cu 21,9%, faţă de 2007, până la nivelul de peste 1 mlrd. lei. Totodată, compania a obţinut un profit de 271,9 mil. lei şi a efectuat plăţi la buget în valoare de 74,045 mil. lei. (http://www.profit.md/articles-ru/number-06-09/547255/). Ar fi urmat şi alte privatizări dacă guvernul Sturza nu ar fi fost demis în noiembrie 2000 prin votul comuniştilor, creştin-democraţilor şi deputaţilor independenţi desprinşi de formaţiunile de centru-dreapta. Formal, aceştia nu au acceptat programul de privatizare propus de guvernul care prevedea vinderea industriei tutunului şi industriei vinicole. Realitatea a fost alta. Iniţiatorul debarcării guvernului Sturza a fost preşedintele Lucinschi: (http://politicom.moldova.org/news/ion-sturza-lucinschiprotagonistul-demisiei-guvernului-sturza-204083-rom.html) Cauza - Sturza nu este omul şefului statului, construieşte propria structură organizatorică şi avea în spate structuri politico-financiare mult mai grele decît cele din spatele şefului statului, adică reprezenta un pericol politic pentru Lucinschi. Sturza ne spune: „Cînd (lui Lucinschi) i s-a comunicat candidatura mea, a spart ceaşca în mînă”. (http://politicom.moldova.org/news/ion-sturza-lucinschiprotagonistul-demisiei-guvernului-sturza-204083-rom.html)  Cine i-a provocat lui Lucinschi asemenea reacţii? Poate majoritatea parlamentară care era controlată de Lucinschi la acea vreme? Nu, să-i comunice lui Lucinschi, preşedinte al Moldovei, candidatura viitorului prim-ministru la auzul căreia acesta să spargă ceaşca în mînă, dar totuşi să o accepte, puteau doar forţe din exterior cu o greutate politică foarte mare. România? Nu. Rusia? Nu, căci Lucinschi era promotorul intereselor ei în Moldova, şi nu Sturza care avea interesele sale financiare centrate pe Europa şi România (cartelul celor 8 fabrici de conserve din Moldova). Europa? Era puţin interesată de treburile moldoveneşti, întrucît era prea prinsă de integrarea României, Bulgariei, a ţărilor baltice, de problema yugoslavă, de asimilarea noilor integraţi precum Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Polonia. Atunci cine? Sturza are dreptate cînd afirmă că Lucinschi a lucrat pentru doborîrea sa din prima zi a aflării sale în funcţia de premier. Şi, într-adevăr, pericolul din partea premierului la adresa viitorului politic al şefului statului era atît de mare, încît Lucinschi a jertfit privatizarea, relaţiile cu FMI-ul şi alte instituţii externe, cu ceea ce mai rămăsese din controlul său asupra parlamentului şi chiar, s-a dovedit ulterior, cu viitorul său politic. Slăbiciunile lui Lucinschi au fost percepute, nu numai de Sturza sau Voronin, ci chiar de aşa zişii apropiaţi ai săi care au înţeles „de unde bate vîntul” şi l-au doborît pe preşedinte. Întrebarea principală este - De ce Sturza a acceptat funcţia de şef al guvernului? Nu ştia starea economică a ţării? Nu ştia de criza care se declanşase în 1998? Nu ştia ce reprezintă parlamentul şi clasa politică a vremii? Nu ştia cine este Preşedintele Lucinschi şi ce urmăreşte acesta? În lipsa unui sprijin politic parlamentar şi prezidenţial, în situaţia economică şi politică extrem de complicată, acordul lui Sturza nu poate fi apreciat decît ca sinucidere politică. Concluzia este valabilă doar în cazul în care nu îi luăm în calcul „pe cei” care l-au informat pe Lucinschi despre candidatura viitorului prim-ministru, la auzul căreia şeful statutlui „a spart ceaşca în mînă”. Acceptarea postului de prim-ministru de către Sturza s-a făcut la îndemnul unor forţe externe foarte influente, atît de influente încît nici nu au ţinut de cuviinţă să se consulte cu Preşedintele RM, ci pur şi simplu i-ai comunicat acestuia decizia lor. Acest sprijin i-a permis lui Sturza să îl ignore practic pe Lucinschi şi părerile acestuia pe întreaga perioadă a aflării la guvernare (http://politicom.moldova.org/news/ion-sturza-lucinschiprotagonistul-demisiei-guvernului-sturza-204083-rom.html). Este foarte probabil că Sturza urma să joace rolul unui Saakaşvili, Iuşcenco sau Bakiev. Or, nesocotind autoritatea şefului statului, fără vreun un sprijin politic real în interior, Sturza, printre altele, nu făcea decît să scoată la iveală toată încrederea faţă de viitorul său politic. Politicile economice şi activitatea pe plan extern a guvernului condus de către Sturza, în care Filat era „omul doi”, ne duce la ideea reorientării Moldovei spre Occident şi includerea acesteia în ceea ce reprezintă „lumea occidentală” – ideologic, valoric (axiologic), cultural, politic, geopolitic etc. „Experţii” vremii precum şi cei de astăzi recunosc în unison bunăvoinţa reprezentanţilor occidentali faţă de Sturza şi de activitatea acestuia. Cît ar fi de spus că Sturza, doar la cîteva luni de la instalarea sa în funcţie, avea planificate întîlniri cu vice-preşedintele şi secretarul de stat al SUA, fapt nemaiîntîlnit pentru un oficial moldovean, inclusiv pentru Lucinschi. Atitudinea occidentalilor faţă de Sturza stîrnea în presa de opoziţie reacţii negative şi invidioase, dar în acelaşi timp superficiale: „El nici nu vrea să-şi imagineze că ar putea exista şi altcineva capabil să efectueze aceste vizite oficiale. De ce, dle Sturza, crezi că eşti ales de providenţă ca să salvezi R. Moldova şi numai dumneata poţi dialoga cu "supraputerile continentale şi globale"? De unde dorul ista de a umbla lela prin lume în timp ce acasă, în Moldova noastră iubită, lumea se stinge de frig, prin întuneric?” Constantin Tănase, FLUX din 9 noiembrie 1999 http://lavender.fortunecity.com/hitchcock/489/cotidian9nov.htm  Posibil că Moldova trebuia să deschidă, nu ca importanţă, ci mai mult ca teren de experiment, seria „revoluţiilor colorate” (chiar şi în altă interpretare) prin care trebuia să se pecetluiască soarta liberală a ţării, Sturza şi apropiaţii săi urmînd să obţină controlul asupra Moldovei pentru următorii 15-20 de ani.Despre Filat, actualul prim-ministru, cu referire la perioada 1998-99, merită să amintim faptul că "însuşirile" lui de afacerist nu şi-au lăsat amprenta doar asupra procesului de privatizare pe care acesta l-a „administrat”. În anii 1998-1999, clasa politică din România trecea prin scandalul „Ţigareta”. Presa românească a scris din abundenţă (Evenimentul zilei din 9 Februarie 1998, 19 Iulie 1998, 30 Septembrie 1998, 7 octombrie 1998, 16 octombrie 1998, 9 Decembrie 1998, 2 martie 1999, ZIUA, 23 mai 1999 şi 10 octombrie 1999) despre implicarea lui Vladimir Filat, înalt funcţionar de stat din RM, în contrabanda cu ţigări, iar organele de urmărire penală au intentat un dosar penal pe numele acestuia. Tulburările provocate de contrabandă au adus la ceva schimbări pe scena politică din România, însă nicidecum nu l-au atins pe ministrul de stat Filat. Organele de drept din Moldova se încăpăţînau să vadă cele ce se petrec în România şi nu au dat nici un semn de interes faţă de dosarul deschis pe numele lui Filat de către organele de anchetă din ţara vecină. Căderea guvernului Sturza la începutul lunii noiembrie 1999 a reprezentat o lovitură grea viitorului politic al lui Sturza şi Filat. La alegerile din 2001 PD, cu Sturza cap de listă şi Filat vice-preşedinte, nu trece pragul electoral, obţinînd 5.02% din voturile alegătorilor. Sturza şi Filat dispar de pe scena politică moldovenească ca să apară, împreună, cu ocazia scrutinului din 2009. După eşecul electoral din 2001 cuplul revine în afaceri. Sturza creşte foarte mult. Devine partener şi apropiat al lui Dinu Patriciu, unul dintre cei mai influenţi şi mai bogaţi oameni de afacere din România. După afacerea cu KazMunaiGaz, presa nu-l numea pe fostul premier moldovean decît „omul care l-a făcut pe Patriciu miliardar” (http://www.evz.ro/detalii/stiri/omul-care-l-a-facut-miliardar-pe-patriciu-810400.html). Atrage atenţie şi faptul susţinerii de către Sturza a implicării României în proiectul gazoductului South Stream, promovat intens de către Moscova ca alternativă proiectului Nabucco. În interviul acordat Evenimentului Zilei, pe 1 iulie 2008, Sturza afirma: „Nici un gazoduct nu este realizabil dacă nu ia în considerare gazul din Iran şi Turkmenistan. Ţările Caspice nu pot susţine singure un asemenea proiect. Mai fezabil este proiectul care trece şi prin Caucaz, Marea Neagră, Crimeea, România şi care este cu 1.000 de kilometri mai scurt (gazoductul Southstream - n.r.) Noi lucrăm la acest lucru. Noi, adică un grup de iniţiativă. Trebuie să înţelegeţi că toate afacerile pe care aparent le fac oamenii politici au în spate astfel de negocieri. Politicienii spun că dacă au probleme cu un vecin, acesta trebuie ocolit de un gazoduct de exemplu, dar nu toate aceste idei sînt fezabile economic.” Pe data de 9 aprilie 2010, adică la 21 luni de la afirmaţiile lui Sturza, Alexei Miller, directorul Gazprom, declara (http://romanian.ruvr.ru/2010/04/09/6227087.html): „România şi-a arătat interesul (faţă de South Stream – n.r.). În cazul ei poate fi vorba despre construirea unui tronson maritim sau unui tronson de pe teritoriul Bulgariei. Însă acestea sînt deocamdată idei”. Despre activitatea lui Filat în perioada 2001-2005 nu se cunosc prea multe, ca să nu spunem că nu se cunoaşte mai nimic. S-a întîmplat o apariţie în VIP-magazin postată pe panourile de reclamă din oraş şi pe care oamenii de rînd au numit-o „apariţia omului-avion”, cu referinţă la Dosarul TU.
(Va urma)
|
|
Răvaşe recente
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
Moldova Noastră | Oficială | Politică | În lume | Economică | Socială | Culturală | Istorică | Ortodoxă | Urbană | Rurală | Subterană Preluarea totală sau parţială a informaţiei publicate pe site se face numai cu indicarea sursei. 
|
 |
